New generation 8

Nu puteam descrie ce sentimente se aflau inauntrul meu. Eram ca o alta persoana, desi voiam sa ma opresc nu reuseam, iar corpul parea ca facea totul de unul singur. Ma uitam in jur si totul era distrus pe o arie destul de intinsa, daca o sa continue asa o sa distruga tot satul..dar ce-mi pasa mie? Si asa ei ma cred o bomba cu ceas...Nu ar avea rost sa ma chinui sa-i salvez. Dar macar de dragul prietenilor mei ar trebui s-o fac. Oare am atata putere? Oare pot opri acest jutsu? Oare chiar ma pot infrunta pe mine? Cate intrebari, dar nu pot raspunde la niciuna..


~din perspectia lui Kryss~



Bun am ajuns la templu, acum tot ce trebuie sa facem este sa o gasim pe Doamna Chyo si sa-i spunem ce se intampla. Am alergat pana inauntrul templului si ma uitam dezorientata in jur. Oriunde priveam, nu puteam sa dau de Doamna Chyo. Daca ea a fugit sa se salveze pe ea? Daca a parasit orasul? Nu nu nu! Trebuie sa o salvez pe Rin.

-Minato! Asta e urgent! Nu avem timp s-o cautam pe Doamna Chyo. Trebuie sa-l iei pe Daisuke si sa plecati sa o opriti pe Rin. ACUM!

-Dar nici macar nu stiu unde e Daisuke.

-Tu intelegi ca, chestia asta e foarte important? Rin chiar acum da o batalie intre moarte si viata si noi stam de vorba. PLEACA ACUM!

-Inteles.

Sper ca Minato cu Daisuke sa o gaseasca pe Rin..eu trebuie sa o gasesc pe doamna Chyo neaparat.



~din perspectiva lui Rin~



O-pres-te-te! Acum acum acum!!! Niciun folos. Oricat incercam sa slabesc puterea jutsul-ui nu reuseam. Eram ca o pana in vant. Niste picaturi mici si cristaline isi faceau loc pe fata mea. De ce nu pot sa fac nimic? De ce nu reusesc niciodata sa fac ce-mi doresc? Dar ce e asta? O durere cumplita ma lovise in piept ca un fulger. Simteam ca-mi strapunge inima. Am cazut in genunchi, ducandu-mi o mana la piept. Simteam cum bataile inimii mele slabesc. Oare..imi cedeaza inima? Gandul ca as putea muri ma ingrozea, dar nu la fel de mult cum ma ingrozea gandul ca as putea distruge satul. Mici picaturi rosiatice isi faceau aparitia pe pamantul cald. Se pare ca asa este..voi muri odata cu satul meu. Dar eu nu voi muri aparandu-l ci distrugandu-l. Durerea se intensifica si corpul imi era din ce in ce mai slabit . Am cazut cu totul jos si tot ce mai puteam vedea acum era cerul rosiatic. Am zambit usor si speram ca toata durerea, toata suferinta sa inceteze cat mai repede. Imi simteam respiratia din ce in ce mai slaba, aproape ca ma sufocam. Am vrut sa inchid ochii punand capat suferintei, dar m-am trezit cu o palma zdravana peste fata. Mi-am ridicat privirea si am putut vedea doar 2 ochi rosii.



~din perspectiva lui Daisuke~



Alergam cu bunica Chyo prin padure, pana cand am vazut un loc daramat. Ne-am indreptat in graba si din acel loc era emanata o putere enorma. Era o chakra cum nu am mai vazut pana acum. Cerul era rosiatic, iar satul era aproape de a fi distrus. Eu am luat-o inaintea bunicii si am vazut-o pe Rin prabusita pe pamant. Era o imagine pe care speram sa n-o vad. Corpul ei era impanzit de un semn negru, parul ei mov era rasfirat pe pamantul rosiatic ca un evantai, iar in jurul ei erau mici pete de sange. Credeam ca a pierdut lupta cu ea, dar inca mai puteam vedea ca respira. Am alergat inspre ea si tocmai atunci voia sa renunte asa ca i-am dat o palma zdravana ca sa se trezeasca. Aceasta m-a privit calduros, iar apoi a inchis ochii.

-Doamna Chyo! Veniti aici acum!

-Daisuke am nevoie ca tu sa faci un lucru. Cand Rin se va trezit tine-i colierul asta pe piept. In camera mea din templu ti-am lasat niste informatii despre acest jutsu si cum trebuie el controlat. Trebuie sa ai grija de Rin, da?

-Ce vreti sa spuneti?..

-Rin a fost ca si copilul meu. Stiu cat de greu ii era ca toata lumea sa se prefaca in jurul ei..,nu avea prieteni si isi pierduse si parintii la o varsta atat de frageda. Voi 2 semanati, de aceea vreau ca tu sa devii ca un frate pentru ea.

Ma uitam pierdut la ea, suna mai mult a un mesaj de adio. Nu intelegeam de ce imi spune toate astea acum. Mi-a zambit calduros apoi mi-a spus sa tin colierul pe pieptul ei dupa ce elibereaza tehnica. Ce tehnica?...Despre ce este vorba? Am vazut-o pe bunica Chyo facand niste sigilii ciudate. Nu mai vazusem asa ceva, apoi o chakra aproape la fel de mare ca cea a lui Rin inconjura incaperea. In momentul de fata se dadea o lupta intre aceste 2 chakra. Chakra lui Rin era atat de intunecata si era alimentata cu ura, iar cea a Doamnei Chyo era pasnica si grijulie. Atentia mi-a fost distrasa de inima lui Rin. Parea ca va ceda curand. Trebuia ca lupta asta sa se termine cat mai repede cu putiinta. Intr-un final am vazut-o pe Rin ca sopteste ceva care a domolit chakra. Incet incet semnul negru se retragea de pe corpul ei palid. Buzele ei se invineteau si nu intelegeam de ce. Bunica Chyo mi-a zambit si mi-a spus sa o duc in sat. Am ridicat-o cu greu de pe pamant, caci si eu eram slabit si mi se parea ca, corpul ei abea o tona. Nu am mers mult si m-am prabusit, dar am fost prins de Kryss, iar Minato o luase pe Rin in brate. Acum ca Rin era in siguranta ma simteam mult mai bine..



~din perspectiva lui Rin~



Renuntasem la orice lupta. Simteam cum totul se sfarseste, lucrurile erau incetosate, iar eu nu mai puteam rezista, oricate palme as fi primit. Am inchis ochii si m-am trezit intr-un loc destul de ciudat. Eram pe un camp cu multe flori colorate, cerul era albastru ca marea si senin, iar vantul adia usor. M-am ridicat lenes de jos si am plecat sa cercetez locul...se pare ca eram intr-o padure. Totul era asa de viu si de colorat. Copacii erau verzi si vii, animalele vesele si jucause, imi doream sa raman aici pentru totdeauna. Am inchis ochii si am tras aer in piept, iar cand i-am deschis am vazut o femeie cu parul negru si catifelat, ochii albastrii si senini, si cu un zambet larg pe fata. S-a apropiat de mine si m-a strans tare in brate. Nu stiam cine e..sau de ce face asta, apoi mi-a soptit la ureche: "Mi-ai lipsit atat de mult..Oh, draga mea fetita..nu am vrut niciodata sa te las sa porti un asa chin cu tine. Am vrut ca tu sa fii fericita si sa duci o viata usoara si lipsita de griji. Te rog sa ma ierti...Oh, draga mea..". Am simtit cum fata imi este inundata de lacrimi, si am cuprins-o si eu in brate pe acea femeie care era defapt Mama. Nu puteam sa-i spun nimic, voiam doar sa plang si s-o tin cat mai mult in brate. Dar ea s-a departat de mine si mi-a spus: "Draga mea, nu este momentul ca tu sa ni te alaturi. Tu trebuie sa traiesti! Trebuie sa salvezi satul. Trebuie sa deschizi ochii, acum! ". Vocea ei se stingea pe masura ce se indeparta. Mi se frangea inima numai stiind ca nu am putut sa-i spun ceea ce asteptam de 16 ani..si anume "Te iubesc draga mama".

Mi-am intors privirea si m-am rasucit pe calcaie si am inceput sa alerg prin padure spre un loc alb. Am dechis ochii si m-am ridicat instant in fund. Ma uitam in jurul meu si i-am vazut pe Minato, Daisuke si Kryss langa mine. I-am cuprins pe toti intr-o imbratisare lunga si le-am soptit la toti "Multumesc".